Poezie Pribeagule...

PRIBEAGULE...



Pribeagule, opreşte-te puţin

Din alergarea-ţi furibundă

Şi vezi dacă al tău destin

Poate lumina s-o pătrundă!



Şi-ntreabă-te de ce mereu

Călătoreşti fără-nsoţire

Crezând că pe acel traseu

Vei întâlni doar fericire.



Opreşte-te, puţin, din mersul

Spre al tău ţel imaginar

Şi primeneste-ţi universul

De vrei să nu mai fii hoinar.



Abia atunci vei intreprinde

O căutare ce-ţi dă sens

Şi-abia atunci se va aprinde

În tine-un duh nou şi intens,



Şi vei pricepe că IUBIREA

E singura ce poate da

Orientarea şi-mplinirea

Şi dorul de eterna STEA.





8 Mai, 2008