Poezie Mai cred copiii nostri intr-o minune?

Veacul disperarii, perfid si misel,

renaste dumnezei cu pantec de-otel.

Eresuri straine,poleite-n cuvinte,

coboara-n suflet si-n minte.



Vopsiti in rosu,manjiti pe brate si dinti,

pe stadioane hipii dau concerte

in stranii ritualuri.Se numesc chiar sfinti

cu aura lor stramba,prelinsa peste plete.



Un barbos guru de-apartament

si-a convins ciracii.extaz si incantare,

invatand pe ei ca ar fi un instrument

divin,Mesia in chip de reincarnare.



Doamne,ispitele ne zguduie taria,

caci veacul e-ntors spre alta menire.

E hipi un sfant?E guru Mesia?

Sunt ale lor fraze mesaj de mantuire?



Privirea mi-o intorc spre Rastignit

si sufletul o clipa se ridica.

Vad patru cuie si un Hristos smerit

ce patima o-ndura din dragoste de oameni.



Vad spinii Lui si-o Inviere care

va fi a noastra si Raiul in mine creste,

cum creste Liturghia in Altare,

cand preotul solemn impartaseste.



Vad o mana mica,sfioasa si alba,

batand matanii la icoana poleita

a Sfintei Fecioare.O rugaciune calda

se murmura cuvioasa si smerita.



Mai cred copiii Tai in Altare si minuni,

in Maica Sfanta si Pruncu-i de la san,

in holdele sfintite,in datini si goruni,

in nasterea Ta,Doamne,din staulul cu fan?



Gabriel S. IORDAN-DOROBANTU

(Gavriil STIHARUL)