Poezie Ce dușmănit ești Tu acum

Ce dușmănit ești Tu acum

pe unde mergi cu mine

vrăjmașii Tăi m-ar rupe-n drum

de-ar ști că merg cu Tine.

Când la ospățul lor m-ar vrea

las mesele lor pline

și dezlegând merindea mea

mănânc ce pot cu Tine.



Când mă îmbiu spre-un așternut

ce cald și moale ține,

eu merg în colțul meu tăcut

și-adorm lipit de Tine.

Când ei mă vor cu ei s-alerg

la patimi și rușine

rămân-napoi de tot și merg

pe calea mea cu Tine.



Când ei mă-ndeamnă să îmbrac

podoabele lor fine

privesc vesmântul Tău sărac

și-l caut să fiu ca Tine.

Când sunt chemat spre-un loc dintâi

știu gândul lor prea bine

mă trag spre urmă și rămâi

nedespărțit de Tine.



Când ei mă vreau să stau râzând

cu ei de tot ce-i bine

eu mă feresc și-ascuns, plângând,

mă rog în duh cu Tine.

- O, iartă-mă când nu-s așa

de-al Tău cât se cuvine

când Te ascund, spre-a nu vedea

vrăjmașii că-s cu Tine.