Poezie Binecuvintarea

BINECUVÎNTAREA









Sunt binecuvîntarea Ta Isuse,

Cu care Tu m-ai binecuvîntat.

Sunt două flori frumoase din gradina

Ce-o ai,acolo sus la Tine-n rai





Iar aztăzi Ţi-aduc-nainte

Ca măna peste ei să pui

Să laşi să curgă dragostea Ta toată

În trupurile celor doi copii.



Şi înapoi la Tine să se-ntoarcă

Întreaga dragoste ce Tu le-o dai,

Prin fapte bune,şi purtări alese

Spre Lauda şi Slava Ta.



Sub harul binecuvîntării Tale

Aş vrea o, Tată bun, să-i ştiu,

Şi cînd vor creşte tot la fel să fie

Sub binecuvîntarea Ta dintîi.



Îi ţine-n braţe, Doamne, şi îndrumă

Atunci cînd singuri sunt pe drum

Fii Tu şi mamă,fii şi tată,

Şi călăuză în furtuni.



Nimic să nu-i mai dezlipească

De casa Ta şi de Cuvînt,

În inimă să încolţească

Sămînţa ce o semeni chiar acum.



Şi rodul ei spre veşnicie

Să-i poarte tot mereu mai sus

Să fie-o mărturie vie,

Pentru cei ce pribegesc pe-acest pămînt.









Amin