Poezie Dacă n-aş avea dragoste...

Chiar dacă aş trece peste valuri liniştită

Şi n-aş vedea, cu spaimă, marea îmbulzită,

Chiar dacă ar fi limpede tot ce fac şi tot ce zic,

Dacă n-aş avea dragoste, nu mi-ar folosi la nimic.



Chiar dacă aş avea parte de multă prietenie

Care să se ridice la număr cât o mie,

Chiar dacă aş privi, fără piedici, fără vrăşmaşi, ’nainte,

Dacă n-aş avea dragoste, n-aş putea trăi fierbinte.



Chiar dacă aş vedea bogăţia către mine suind,

Tot mai puternică să stau – privind,

Chiar dacă sărăcia n-aş putea s-o găsesc,

Dacă n-aş avea dragoste, degeaba ar urma să păşesc.



Chiar dacă aş putea să privesc departe – peste hotare

La nesfârşit cu o dulce desfătare,

Chiar dacă aş fi nedespărţită de şuvoaiele luminii,

Dacă n-aş avea dragoste, m-ar prinde sudoarea ruginii.



Chiar dacă n-aş afla, niciodată, ce-i răutatea

Şi aş purta pe umeri doar bunătatea,

Chiar dacă n-aş pricepe ce-i minciuna,

Dacă n-aş avea dragoste, toate mi-ar fi tot una.



Chiar dacă aş cunoaşte o întreagă ştiinţă

Şi aş uimi lumea prin a mea cunoştinţă,

Chiar dacă aş avea înţelepciunea ca dar,

Dacă n-aş avea dragoste, ar fi totul în zadar.



Chiar dacă aş fi găsită, oriunde, cinstită,

Cu mâinile curate şi o inimă-ncălzită,

Chiar dacă fiecare faptă ar fi un tămăduitor balsam,

Dacă n-aş avea dragoste, ar fi doar o dovadă măreaţă de calm.



Chiar dacă mi-aş împărţi întreaga avere

Pentru hrana săracilor, cu multă plăcere,

Chiar dacă vântul dărniciei s-ar strânge-n mine viu,

Dacă n-aş avea dragoste, s-ar duce toate în pustiu.



Chiar dacă aş deţine controlul în tot ce-i pământesc

Şi cele mai frumoase zile, de-ar fi să primesc,

Chiar dacă mi-aş lua singură viaţa în mână,

Dacă n-aş avea dragoste, n-aş fi pe nimic stăpână.



Chiar dacă aş fi ferită de suferinţă şi durere

Având ulciorul, până la refugiu, plin cu miere,

Chiar dacă nefericirea m-ar lovi foarte rar,

Dacă n-aş avea dragoste, aş fi lipsită de har.



Chiar dacă m-aş înălţa cu fiinţa mea – împlinită

Ca soarele de mii de ori mai strălucită,

Chiar dacă m-aş vedea purtând armură de luptătoare,

Dacă n-aş avea dragoste, n-aş vedea moartea - învingătoare.



Chiar dacă tot mai multe succese s-ar strânge

Şi, niciodată, nu le-aş putea pierde, nu s-ar frânge,

Chiar dacă m-aş ridica mândră, ţinând capul sus,

Dacă n-aş avea dragoste, aş fi aproape de apus.



Chiar dacă m-aş îndrepta înspre o veşnică pace

Şi n-aş cunoaşte războiul cum se face,

Chiar dacă aş da o educaţie bună la urmaşi,

Dacă n-aş avea dragoste, aş creşte doar ucigaşi.



Chiar dacă nu mi-ar fi sortit să fiu îngropată

Şi nu aş cunoaşte moartea niciodată,

Chiar dacă nemurirea ar fi în mine adunată,

Dacă n-aş avea dragoste, la ce mi-ar folosi viaţa toată?!



Chiar dacă mi-ar fi cât un munte credinţa

Şi, cu tenacitate, de-aş urmări să aflu zilnic pocăinţa,

Chiar dacă în ascultare supusă m-aş fi născut,

Dacă n-aş avea dragoste, m-aş îndrepta spre-un drum necunoscut.



Chiar dacă aş spune că Cerul e un lucru sfânt

Şi prin nădejde şi credinţă de-aş merge să cânt,

Chiar dacă aş fi plină de fapte demne, care să se vadă

Dacă n-aş avea dragoste, aş fi a întunericului pradă.



Chiar dacă aş crede că n-am pentru ce să fiu pedepsită

Şi m-aş gândi, cu dor nespus, c-am să fiu răsplătită,

Chiar dacă aş presupune că am o chemare,

Dacă n-aş avea dragoste, aş fi în pierzare.



Chiar dacă aş considera că faptele mele sunt de seamă

Şi aş putea să privesc, înspre Cer, fără teamă,

Chiar dacă nu m-aş îmbrăca, nicicând, cu ură,

Dacă n-aş avea dragoste, aş sfârşi în locul cu multă căldură.



Chiar dacă mi-aş ţine ochiul treaz,

Mereu, mai atentă, cu sufletul viteaz,

Chiar dacă aş spera s-ajung, Acasă, cu drag,

Dacă n-aş avea dragoste, n-aş ridica al mântuirii steag.



Chiar dacă ar fi să străbat un drum lung,

Prin dragoste... ştiu unde ajung,

Chiar dacă pare a fi un loc necunoscut,

Dacă n-aş avea dragoste, n-aş crede într-un nou început.