Poezie Hristos a înviat! (8)

Se-mbracă natura în straie de sărbătoare,

Răsună, de jos până sus, o veste fermecătoare,

Se aud îngeri cum murmură-n coruri,

Se-nalţă imnuri de osanale în fantastice zboruri.



E piatra răsturnată de pe mormânt,

Tresaltă de bucurie un întreg pământ,

Întrucât Cel ce-a murit, pe cruce, nevinovat

Se-ntoarce astăzi, triumfând, căci a înviat.



Lanţurile morţii nu l-au putut ţine legat,

Căci le-a zdrobit, cu puterea dumnezeirii le-a călcat,

Şi n-are nicio rană, s-a şters a Sa durere,

S-a scuturat de orice povară, trezindu-se la putere.



A răbdat palme, biciuri, spini, cuie... ca tu să fii curăţit

Să ţi se şteargă păcatele, indiferent de câte ai săvârşit,

Dar acum e viu şi-n Vecii Vecilor trăieşte

Mormântul gol, săpat în stâncă, o dovedeşte.



S-a împlinit, cu prisosinţă, Cuvântul Sfânt

Şi-a lepădat, pe veci, al morţii veşmânt,

S-a ridicat din toată suferinţa – împăcat,

Că pentru tine a murit şi-a înviat.



Îţi dai tu seama cu ce preţ te-a cumpărat

Şi ce sarcină imensă asupra Sa a luat?

Cum ai să vii ’naintea Lui, ce ofrande i-ai adus?

Eşti conştient de recunoştinţa ce i-o datorezi lui Isus?



Nu-ţi bate joc de dragostea Lui curată

Şi nu-L mai condamna la răstignire încă o dată,

Apropie-te de El cu un val de umilinţă

Şi nu te lăsa mânat, orbeşte, de necredinţă.



Adu-ţi degetul şi pune-l în palma Lui

Să simţi urma făcută de bătaia unui cui

Şi dacă, până acum, preţul plătit nu l-ai ştiut

Răscumpără, prin pocăinţă, timpul pierdut.



Nu fi nepăsător faţă de o aşa iubire,

Trezeşte-te acum şi adu-I mulţumire,

Căci pentru tine Si-a ales destinul greu

Şi rana făcută, de păcatul tău, va rămânea mereu.



Nu dormi uitat, fără speranţă, în pustiul mare

Ridică-te şi strigă cu forţă – tare,

Cântă cu bucurie Celui ce te-a scăpat

Căci astăzi, din morţi, Hristos a înviat!