Poezie Rătăceam

Pe a vieţii mare, ca o nălucă, am rătăcit

Lăsându-mă de braţele ei cuprinsă,

Ţărmul, în ochii mei, era greu de zărit,

Căci eram orbită de patima pătrunsă.



Luptându-mă, fără armură, cu păcatul

Am pierdut, umilită, pe deplin,

Am dat mâna, pactizând, cu duşmanul,

M-am lăsat prinsă sub talpa crudului destin.



Trecând cu nepăsare prin lume

Ardea în mine o dorinţă rece,

Înflăcărarea mea era să am un nume,

Am uitat că sunt un cântec care trece.



Făcând o minune din visele adorate

Fără hotare priveam pământul,

Am crezut că se vor odihni durerile – alinate,

Simţeam că ăsta mi-e avântul.



Prin ţinuturi neîngăduite am călătorit

Lăsându-mă de al lor farmec îmbătată,

Aveam comori, ce le credeam, demne de cucerit,

Înaintam, fără control, prin toate vinovată.



Dar Dumnezeu mi-a deschis din Cer

O cale să mă întâlnesc cu El,

A făcut să cadă zidul, nepătruns, de fier

Şi am înţeles că prea săracă sunt fără El.



Am renăscut dintre ruine,

Din locul greu şi apăsător,

Din noaptea ce a fost în mine,

Căci S-a îndurat să-mi vină-n ajutor.



Nu m-a lăsat să mă înghită marea

Pe valurile căreia am fost,

Prin braţul Lui am găsit scăparea,

Acum stau liniştită, sunt la adăpost.



Ce dulce lumină pătrunde,

Câtă bucurie în zorile ce apar

Şi ce strălucire se desprinde

De pe chipul meu iar şi iar!



Nu mă mai zbat zadarnic la nesfârşit,

Duc un singur gând în minte:

Mă iartă, Tată, c-am păcătuit!

Revin Acasă cu aceste cuvinte.



Trăind atârnată, departe de lumină

Am călcat dreptatea, împotriva Ta am greşit,

M-am desprins de adevărata tulpină

Eram la un pas de groapă, dar m-ai izbăvit.



Am fost pierdută, însă Tu m-ai găsit

Şi am trecut de la moarte la viaţă,

Din flăcări la Tine am privit

Şi am văzut a Ta sfântă faţă.



Mă-ntorc la Tine, Domnul meu

Căutând să-mi dai iertare,

Încurajată prin Tine mereu

M-ajută să nu mai îmbrac haine murdare.



Acum ştiu că de aici nimic n-am să folosesc,

Numai Sus când voi fi strigată

În dragoste şi bucurie am să mă-mbogăţesc

Acolo e moştenirea adevărată!



Plecând sub ocrotirea Ta la drum

Îmi las îngheţată neştiinţa în trecut,

Din taina sfântă înţeleg acum

Că, în numele Tău, am atâtea lucruri de făcut.