Poezie Fericit apostol al iubirii

Fericit apostol al iubirii

care-n seara Cinei ți-ai culcat

capul trist cu drag și duioșie

pe Pieptul cel mai sfânt și mai curat.



Oare ce-ai putut să simți atuncea

ca apoi oricât ai mai trăit

numai despre Veșnica Iubire

și despre Adevăr ai mai vorbit?



În străfundurile vieții tale

oare ce izvor s-a deșteptat

că de-atunci de mii de ani tot curge

și nici pân-astăzi încă n-a secat?



Ce foc tainic oare-a fost acela

care inima atunci ți-a-ncins

că de-atunci, de mii de ani tot arde

și nici pân-astăzi încă nu s-a stins?



Ce povară-ai dus de-atunci în suflet

de ți-au fost într-una ochii grei

de-ai purtat cereasca strălucire

de Adevăr și de Iubire-n ei?



Fericită-i inima ce arde

de-al Iubirii și Iertării jar,

duhul cel pe care Adevărul

îl înalță-n caldul armoniei har.



Rezemat pe Pieptul Mântuirii

stând unit cu-al Dragostei Izvor

nesecată-i liniștea rodirii

mereu, mereu datoare tuturor.



Fericit apostol al iubirii

ce puțini știu harul cel slăvit

ce-a făcut din Cina cea de Taină

Izvorul tău Etern și Fericit.

AMIN.