Poezie O, de nu-L mai iubești...

O, de nu-L mai iubești pe Domnul

ce mai iubești tu oare az'

ce oare când privești acuma

mai luminează-al tău obraz?



O, de nu mai ești plin de râvnă

azi, pentru Domnul, cum erai

tu pentru cine-alergi în viață

și gândul cui îți dai?



Tu astăzi nu mai mergi cu frații

dar unde duce calea ta?

- Ce slavă te așteaptă în ceruri

și cum te-ai lepădat de ea!



Zadarnic ai răbdat tu oare

atâta pentru Dumnezeu,

- ce lucru-a fost atât de mare

de l-ai plătit atât de greu?



Pe ce-ai vândut a ta avere

și-ai dat tu locul tău slăvit,

cu ce rămâi când moștenirea

cerească ți-ai nesocotit?



De ce-ai dat altuia cununa

păstrată pentru tine sus,

cum vei putea-ntâlni odată

privirea Domnului Isus?



Cutremură-te-adânc și-ntoarce

mai poți și-acum a te salva,

dar mare,

cât a fost căderea,

să fie pocăința ta!...