Poezie Nimic si tot

In ritmul clipelor ce zboara-n infinit

Se duce-agale ultima farama

Din viata ce-o mai am pe-acest pamant

Cu-n suflet ce un cant duios ingana...



Lasand in urma nouri mari de ploaie

Cu-a lor furtuni ce-atata au lovit

Accentuandu-mi trasatura fetei,

In cerc sa scot un zambet deslusit



La ce folos comoara lumii oarbe...

La ce folos in viata bogatii?

La ce-ti slujeste gatul plin de salbe

Si-atat de-amare zambete-aurii?



Cand amagirea vietii drag zambeste

Creand clisee limpezi si zglobii

Ce-n taina sau pe fata sunt un cleste,

Numai desertaciuni se pot numi!



Un pom cu flori e locul unde omul

'Si-ncepe existenta de smarald

Dar mai apoi este izbit de grindini

Si de nimicuri care toate ard!



Incet, o floare se desprinde-n vant

Si e purtata pana jos, la sol,

Uitata-n veci de altii ramanand

Se identifica cu-al albului covor...



La fel cum picurul de apa cade

Fara de murmur, langa fratii lui,

Si floarea cade far' a face zgomot,

Fiind deliciu bun pamantului...



Da-n locul ei ramane-un fruct in viata

Caci asta-i misiunea unei flori

Si chiar cazand imprastie speranta,

Caci umple aerul cu-n iz imbatator



E mare lucru sa ramai statornic,

Sa fii parfum ce-ncanta la miros

Spre cer sa bata-al inimii ceasornic

Si chiar cand mori, sa poti muri frumos!



"Nimic" si "tot" sunt puse-n antiteza

Rau e "nimic" iar "totul" este bun

Alege, timpul zboara cu viteza:

Ocean de har sau un sfarsit in scrum!