Poezie Ştiam Doamne, c-ai să revii!

Ştiam Doamne, c-ai să revii!



Ştiam Doamne, c-ai să revii

Din cerul sfânt şi prea curat

Unde la Tatăl Te-ai urcat

Ca să-Ţi aduni pe-ai Tăi copii,

Dar firea mă ţinea ancorat

De-acest pământ, blestemat!



Ştiam Doamne, c-ai să revii

La turma ce-şteaptă cu dor

Să fie-o turmă şi-un Păstor,

Să-Ţi dea mărire-n veşnicii

Dar firea mea cea blestemată,

Nu vrea să fie transformată!



Ştiam Doamne, c-ai să revii

Pe nori cu slavă şi mărire,

S-aduci frumoasa izbăvire

La toţi preasfinţii Tăi copii,

Dar eu nu vream în rândul lor

Să Te întâpin, ca Salvator!



Am vrut aşa, să stau departe

De-acei care se pregăteau,

Care cu drag Te aşteptau

De Tine Doamne s-aibă parte,

Dar în sfârşit, Spiritul Sfânt

Firea şi duhu-mi, mi-a înfrânt!



Şi-n rându-acela, minunat,

Al celor ce-Ţi erau copii

Şi Te-aşteptau ca să revii,

Am fost cuprins şi cooptat

Ca să mă pot Doamne desfăta

Când voi vedea venirea Ta!



Flavius Laurian Duverna

22 octombrie 2012