Poezie Am Ochii Umeziţii

Cu greu Te văd, că-s ochii umeziţi

De-atâta ceaţă ce-a cuprins pământul,

Dar iată, pomi-s Doamne înverziţi,

Priveşte la copiii Tăi smeriţi!

Coboară mai degrabă să-Ţi iei rodul.



E greu ca să Te-aud din pribegie,

Căci multe piedici sunt pe drumul vieţii,

Mai dă-ne, Doamne, apa Ta cea vie,

Aşa cum ai făcut şi în pustie,

Ca să-Ţi culegi, Tu, rodul dimineţii.



E greu să umbli pe un drum de piatră,

Au fost şi vremuri de căderi, pe cale,

Mai vino, cu a sângelui dovadă,

Mai spală orice rană, orice pată,

S-ajungem noi statornici pe cărare.



Cu greu Te văd, că-s ochii umeziţi,

De lacrimile care le-am vărsat

Văzând prea mulţii copii ce-s rătăciţi

Şi-aşteaptă ca să fie sprijiniţi,

Un vinovat, un păcătos, şi un iertat.