Poezie MOARTE DEFINITIVĂ

De-aş pune piciorul pe Marte,

Pe Lună de-ar fi să păşesc,

Aceeaşi teribilă moarte

Şi-ar cere tributul, firesc.



Mi-e teamă, cumplita genune

Mă cheamă,mă caută-n vis.

Nu cred, nu există minune,

Am soarta fatală: abis.



Destul cu iluzii deşarte.

Un gol mă cuprinde încet;

Mi-e teamă, mi-e teamă de moarte.

Cum pot să mă mistui discret?



Strig. Urlet e strigătul fricii.

Alerg disperat, fără ţel,

Mă-mpiedic de toţi străbunicii

Dar unde e? Unde e El?



Îl văd doar o clipă, departe,

Atît de măreţ şi distant.

Vreau viaţă! Vreau viaţă, nu moarte!

E ultimul ţipăt. Neant.