Poezie DESTUL ATÎT!

-Tată, de ce ai dorit să-Ţi jertfeşti

Unicul Fiu?

Nu eşti iubire? Oare ce eşti?

Eşti un Pustiu?



Cum ai putut să-L trimiţi spre calvar,

Miel junghiat?

Să poarte jugul cel mai amar,

Fără păcat?



Nu Te-a durut glasul Lui suspinînd,

Patima Lui?

Trupu-I lovit, scuipat, tremurînd,

Groaza de cui?



Lacrima mamei nimic n-a-nsemnat,

Plînsu-i amar?

Mulţimea care Te-a implorat

Tot în zadar?



-Ascultă-răspunde glasul ceresc-

Fiul meu drag,

Aş fi vrut altceva să jertfesc,

Ca Unic Steag;



Dar am scrutat viitorul şi...vai!

Numai păcat.

În acea beznă şi tu erai

Un vinovat.



Şi pentru tine, da, pentru tine

Am hotărît

Stropul de sînge şi suspine.

Destul atît!