Poezie Ţi-ai Pus o Întrebare

Tu, Omule, ţi-ai pus o întrebare,

De unde vii şi unde te grăbeşti,

Să fii numai, o floare pieritoare?

Sau eşti o fiinţă-a slăvilor cereşti!



Să fii la fel ca orice vietate,

Ce-şi are obârşia pe pământ!

Sau ai în tine ceva mai aparte?

Ce te va duce dincol' de mormânt.



Te naşti şi creşti, pe-acest pământ,

La fel ca viaţa ce te înconjoară!

Dar nu uita că Cel ce este Sfânt,

A pus în tine-un duh, ca să nu moară.



Împarţi pământul cu-orice vietate,

Dar mai presus de tot, este o cheie

Care deschide viaţa după moarte,

Prin care-ai şansa să trăieşti o veşnicie.



Să nu uiţi că biletul se plăteşte,

Aceasta este regula sub soare!

Dar pentru tine-o fiinţă mijloceşte,

O fiinţă, ce-i, din lumea viitoare!



A fost mai mult decât, un om pe glie

Un fiu de Dumnezeu venit din cer

El are cheia de la-mpărăţie

El a murit, ca eu să nu disper.



Şi-acum, El ne aşteaptă-n veşnicie,

Eşti gata să îl vezi pe Acel sfânt?

Căci încurând, va fi o bucurie

Cu-Acel ce-a fost,o vreme pe pământ.



Încearcă să-ţi răspunzi la întrebare!

Privind în jurul tău, să vezi natura

Tu eşti deosebit, în formă şi suflare,

Căci Dumnezeu ţi-a întocmit făptura.



Ai şansa să trăieşti eternitatea

Cu Mielul sfânt ce-a fost pus pe calvar,

El are cheia să deschidă poarta

-Vieţi veşnice primită-ndar.



Amin gl