Poezie Tu Eşti!”

Tu eşti Acel ce ai deschis izvorul

La primul om, de Tine modelat!

Tu eşti Acel ce ai pornit motorul

Pentru pământul care l-ai creat.



Eşti Dumnezeul ce-a pornit furtuna

Iar valurile pe pământ creşteau!

Căci omul a uitat a cui e mâna

Peste pământ, când ei îl neglijau!



Eşti Cel care a nimicit Sodoma,

Pe vremea lui Avraam , alesul Tău.

Păcatul nu putea a domina,

Atâta timp cât Tu eşti Dumnezeu.



Eşti Dumnezeul ce-a vărsat urgie

Peste Egipt, când nu Te-au ascultat!

Poporul Tău, de mult era-n robie

Iar Tu cu mîna-Ţi tare l-ai salvat.



Tu eşti Acel ce ai deschis o mare!

Un drum uscat, să treacă un popor

Cuvântul Tău zidi pereţi în zare,

Oprit-au apele în braţul lor.



Tu eşti Acel ce datu-le-ai o ţară

Şi binecuvântări, prin Harul Tău,

Căci au avut destul viaţa amară

Pe un pământ străin, cu al lor zeu.



Mai mult de-atât, Tu ai trimis jos Fiul

Pentru-a salva pe om de la pierzare,

Şi ai făcut aceasta, ca şi omul

Să poată-ajunge-n veşnica splendoare.



Iar noi, poporul Tău, Te recunoaştem,

Şi aşteptăm cu drag venirea TA...

Dorim cu Fiul Tău să ne-ntâlnim

Şi de pământu-acesta vom uita.



Amin gl