Poezie SEMĂNĂTORUL (2)

SEMĂNĂTORUL



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



A ieşit Semănătorul

Grâul în ogor să-l pună,

Ca să crească, să aducă,

Roadă însutită, bună.



Boabe pline, boabe sfinte,

Boabe binecuvântate,

Boabe care prin credinţă

În ţărână au fost date.



Boabe care-au dat să crească

Şi pe stâncă, şi-ntre spini,

Însă care pân' la urmă -

S-au uscat din rădăcini.



Numai cea de-a patra parte

A dat roadă însutită,

Boaba care din ţărână

A crescut acoperită.



Pe un singur spic, o sută,

Iar pe celălalt, şaizeci,

Ce lucrare minunată!

Cel mai mic a dat treizeci.



Atunci ca să le explice

Pilda cu semănătorul,

Ucenicii mai deoparte

S-au dus cu Mântuitorul.



Ca să le dezlege firul

Împletit pe sfântul brâu,

Şi să le explice taina

Cu sămânţa cea de grâu.



Ca să ştie cine-i stânca

Cine-i drumul, cine-s spinii,

Cine-s păsările de pradă

Care luptă cu creştinii.



Ca să ştie cine-i lutul,

Acel minunat podiş

Care a făcut să crească

Grâul pentru seceriş.



Atunci Domnul cu iubire

A-nceput să tâlcuiască,

Pilda cu semănătorul,

Cu pricepere cerească.



Ca să ştie toată lumea

Cine poartă-n larguri vântul,

Căci sămînţa cea aleasă

Este pentru toţi Cuvîntul.



E Cuvîntul care creşte

Şi pe stâncă şi-ntre spini,

Iar ţărîna reprezintă

Patru feluri de creştini.



Iată prima parte, spinii

Cum inundă dezvoltarea,

Căci aceştia reprezintă

Pentru toţi, -îngrijorarea-.



Înimi pline de verdeaţă

Care vin şi stau, şi cîntă,

Însă spinii-ngrijorării

Zi şi noapte îi frămîntă.



Înimi care schimbă rodul

Cu îngrijorări lumeşti,

"Astăzi vremurile-s grele,

Nu mai poţi copii să creşti!"



Înimi care se frămîntă

Cu privirile în jos;

Pentru rugăciuni şi fapte

Pentru Domnul Sfânt Hristos.



N-avem timp, n-avem putere,

N-avem, suntem între spini!

Dar am vrea şi noi în slavă,

Doar suntem şi noi creştini...



Suntem... însă tâlcuirea

După cum ne-a arătat,

Dacă eşti un plin de grijuri,

Atunci eşti un pai uscat.



Atunci te desparţi de slava

Şi de Patria cea sfântă,

Dacă spinii-ţi sunt plăcerea,

Dacă spinii te frământă,



Dacă pentru eul firii

Eşti un rob neobosit,

Chiar de vii la adunare,

Eşti ca grâul vestejit.



Dacă spinii-ţi sunt plăcerea

Viaţa liberă, lumească,

Te-ai desprins de-mpărăţia

Care vine să domnească.



Dacă inima ţi-e rece,

Om de piatră, de granit,

Domnul, mântuirea noastră,

Şi de tine a vorbit.



Căci sămânţa de pe stâncă

Avea rădăcina mică,

Tu te-ai lepădat de Domnul,

Plin de teamă, plin de frică.



Ţi-ai închipuit că drumul

Care duce-n veşnicii,

E mereu în sărbătoare,

E mereu în bucurii,



E mereu în strălucire

Şi serbare, şi urări,

Şi n-ai ştiut c-această cale

Este plină de-ncercări.



Tu te-ai bucurat de harul

Ce s-a revărsat de sus,

La-nceput ai mers pe cale

Împreună cu Isus.



Dar când a venit prigoana

Repede te-ai lepădat,

Tu, sămânţă de pe stâncă,

Cât de iute te-ai uscat.



Înimă de piatră, rece,

Domnul are un ciocan,

Care poate să zdrobească

Cel mai tare bolovan.



Care poate să transforme

Stânca tare în pământ,

Să-ţi dea inimă de carne,

Să-ţi dea Duhul Lui Cel Sfânt.



Să-ţi dea rădăcină tare,

Adâncită în credinţă,

Căci în lupta noastră mare,

Domnul ne dă biruinţă.



Căci în Duhul de iubire

Frică nu e niciodată,

Adânceşte-ţi dar în Domnul

Rădăcina ta uscată!



Numa-n El, numai în solul

Care este transformat,

Creşte grâul mântuirii,

Grâul binecuvântat.



Apoi cealaltă parte

Poate chiar aici, acum,

E sămânţa ce se pierde

Fiindcă a căzut în drum.



Căci mulţimi de duhuri rele,

Păsări negre, păsări sure,

După ce-ai primit Cuvântul,

Vin şi-s gata să ţi-l fure.



Iată drumul, iată starea,

Iată omul înşelat,

După ce-a primit Cuvântul,

Repede l-a şi uitat.



O, sărmane, ia aminte

Şi ascultă tâlcuirea!

Necredinţa ta cea mare

Ţi-a adus şi împietrirea.



Dacă prin a ta fiinţă

Trece drumul celui rău,

Scoală-te şi te întoarce

Chiar acum la Dumnezeu!



Taie duhurilor calea!

Care vin cu traista-n spate,

Ca să-ţi treacă prin conştiinţă

Cu mulţimea de păcate.



Pentru ce să-ţi fie viaţa

Drum, şi pistă de lansare,

Pentru umbră, pentru moarte,

Pentru viaţa trecătoare.



Pentru ce să-ţi fie viaţa

Drum să treacă răpitorul?..

Când Isus te vrea, te cheamă,

Ca să-i fii şi tu ogorul.



Ca să nu mai vină furii

Să-ţi răpească tot ce-i sfânt,

Domnul vrea să-ţi are drumul,

Să fii cel mai bun pământ.



Să fii ca a patra parte,

Să dai roade, spice pline,

Grâu de-naltă calitate

Pentru ziua care vine.



Să te prindă secerişul

Plin cu roadă pocăinţei,

Să trăieşti aşa ca Domnul,

Să trăieşti aşa ca sfinţii.



Să dai roadă hotărâtă,

Roadă trupului, copiii,

Să fii plin de roada păcii

Şi de roada bucuriei.



Să fii plin de Duh de viaţă

Şi de harul mântuirii,

Să cunoască toţi că-n tine

E Isus-Roada Iubirii-



Lasă stânca, lasă spinii,

Lasă drumul rătăcit!

Căci Isus la El te cheamă

Ca să fii al Lui iubit.



Lasă corbii, liliecii,

Lasă ciorile să plece,

Căci Isus cu ucenicii

Astăzi pe aicea trece.



Lasă-ţi gândurile negre,

Filozofice concepţii...

Căci pe calea mântuirii

Merg aleşii, înţelepţii.



Vino şi te du la lucru

În al Său ogor bogat,

Căci Isus încă trimite

Pe ai Lui la semănat.



Cine seamănă cu lacrimi,

Secera-va sus cântând,

Secerişul e aproape!

Domnul vine în curând!



Cine seamănă prin Duhul,

Va avea răsplată sus,

Cine seamănă prin fire,

Nu e prieten cu Isus.



Dacă norii te-nspăimântă

N-ai recoltă la sfârşit!

Hărnicia în lucrare

Face rodul întregit.



Mai presus însă de toate

E să ne rugăm să ploaie;

Domnul să le pregătească

Înimile, să le moaie.



Domnul să ne dea sămânţa

Şi ogorul pregătit,

Căci atunci cu bucurie

Secera-vom la sfârşit.



Domnul să-şi reverse rouă

Peste holdele câmpiei,

Ca să crească fraţii-n Domnul,

Plini cu roada bucuriei.



Ca să crească tot mai mare

Binecuvântatul grâu,

De la o margine la alta,

De la mare pân' la râu.



Sub a vântului mişcare

Ca şi cedrii din Liban,

Doamne, binecuvintează

Tu al mântuirii lan!



Binecuvintează solul!

Binecuvintează norii!

Binecuvintează fraţii

Şi pe toţi ascultătorii!



Binecuvintează Doamne

Astăzi ce s-a semănat!

Fă să crească, să rodească,

Grâul care Tu L-ai dat!



Binecuvintează struna

Glasului melodios!

Binecuvintează Doamne

Ruga celui credincios!



Binecuvintează sfatul!

Binecuvintează sfinţii!

Binecuvintează totul

Şi copiii şi părinţii!



Binecuvintează casa!

Piatra şi acoperişul!

Ca să stăm în aşteptare

Până vine secerişul!



AMIN