Poezie scoala

SCOALA



Viata noastra de crestin

Intruneste multe-aspecte;

E si-un seminar divin

Unde studiem din plin

Multe si de pret obiecte.

Lectiile-aici predate

De Cristos prin Duhul Sfant

Sunt superioare toate

Orcarui invatamant

Omenesc,de pe pamant



De cumva esti incercat

Cu necaz si suferinta

Sa fi bine-orientat

Ca un om scolarizat

In cereasca resedinta,

Este conditionat

Sa traiasca prin credinta.



Cum spuneam,in sfanta scoala,

E profesor titular



Duhul Sfant,si nu prea rar,

Cu indemnul Sau de har,

Chiar din somn adanc ne scoala,

Sa umblam prin Decalog

Cu cerescu Pedagog.

Iar cand cel cu chip de zmoala

Lenea ne-o inspira clar.

,,Lasa-te tu pe tanjala,

Instruirea-i in zadar!"

Duhul slavei Se rascoala

Si,lasandu-i clasa goala



El pe fuga-l pune iar.



Daca, pe motiv de boala ,

Ai lipsit si n-ai habar

Despre tema ideala

Pentru proba cea orala

Randuita-n calendar,

Nu umbla cu fila goala,

Scrie-ti lectia macar

Cultivand cu indrasneala,

Fara pic de indoiala,

Al intelepciunii dar.

Uni in aceeasi oala

Pun si dulce si amar

Si mai tin pacatu-n poala

De si au vechime-n scoala

Si-au trecut de abecedar.



Biblia iti da lumina,

Dac-o ti la capatai;

Daca nu, cine-i de vina

Cand te-ascunzi dupa cortina

Si te joci cu plastelina

Parc-ai fi in clasa-ntai



Care-i scopul lui Satan?

Sa repeti an dupa an ,

Sa te rogi putin si rar,

Sa n-ai ravna, sa n-ai jar,

Sa zadarnicesti mult har

Si, cand vin ispite grele,

Repede sa cazi in ele



Cand intrase-n Ghetsimani

Domnu,-n urma cu multi ani,

Ucenicilor le cere

-Pentru-a capata putere-

Sa se roage,sa nu cada

Nicidecum ispitei prada.



Rugaciunea este-o arma,

E semnalul de alarma

Dat s-auda Imparatul

Cand te-a-ncercuit pacatul,

Sa-ti trimita-n ajutor

Ingerul izbavitor.



Si, oricat le-ai ocoli .

Incercari tot vor veni

Insa daca nu-ncetezi

Sa te rogi si sa veghezi,

N-o vei face fara rost

Caci esti pus la adapost.



Arbori ce cresc pe munte

Unde-i soare,dar si frig

Sa raziste soartei crunte,

Vijeliei ca s-o nfrunte,

Ei, punand furtuni dig,

Isi pierd frunzele marunte

Dar in crestele marunte

Radacinile-si infing

Mai adanc si mai corvig.



Tot astfel,cand Domnul pune

Mana pe coroana ta,

Nu te demoraliza ;

Fugi de-orice suspiciune,

Pune-te pe rugaciune

Si efectul, vei vedea

N-are cum intarzia.



Ori ce chin si suferinta

Sunt un test pentru credinta

Si-in ciclu de formare,

Au un rol nespus de mare,



Insa,cum s-a dovedit,

Multi iau totu-n mod gresit

Si-n final se compromit.



Nu-s putini cei care-ncep

Scoala aspra a credintei,

Dar candva nu mai pricep

Taina, rostul suferintei,

Si ajung de nu concep

Nici nevoia staruintei

Iar apoi nu mai percep

Raza dulce-a biruintei.



De n-alegi,cu precadere,

Rugaciune si veghere,

Te trezesti ca n-ai putere

Si incepi a sovai,

A te plange si-a carti.



Deci cand ai probleme-n viata,

Mustra necredinta-n fata,

Iar de esti cumva bolnav

Nu te fa-ndoielii sclav,

Ci te tot parcursul bolii

Stai in internatul scolii,

Caci aici din cand in cand

Vine Medicul cel bland,

Medic universitar

Care vindeca prin har;

Va veni Isus Cristos

Sa te faca sanatos.



In eventualitate

Ca vorbim de sanatate,

As dori sa v-a amintesc

Ca-s doua coordonate:

Omul nostru pamantesc

Trup de carne,trup de moarte

Fire veche,om firesc,

Si apoi,de alta parte,

Omnul cel duhovnicesc.



Cum li-i dat sa vietuiasca

Impreuna pe pamant,

Sub un acopreamant,

Carnii- firea pamanteasca-

Duhului-ce,prin Cuvant

S-a nascut din Duhul Sfant-

Domnul, cu dureri ce rup,

Deseori loveste-n trup

Ca sa fie mai ceresc

Omul cel duhovnicesc.



Pentru ca sa ne smereasca ,

Si de firea pamanteasca

Duhul sa ni-l izbaveasca,

Domnu face un retus

Si atuncea Spiridus

Vine iute c-un tepus

Ca sa ne mai palmuiasca.



Dar porunca el primeste

De la Cel ce ne iubeste:

Fie vrea ,fie nu vrea

Sigur se va conforma;

Si macar ca nu-i convine,

Raul se va-ntoarce-n bine

Domnu-i bun ,dar si sever,

Si ne-aplica disciplina:

Daca-n piept ne arde vina

Pe vesmant ne zace tina ,

Nu putem intra in cer

Unde dragostea-i strajer

Si-mparat este Lumina.



Cand le cam cotesti prin unghiuri ,

Dupa ce te-ai scris la oaste ,

Te trezesti cu niste junghiuri

Ce te-nteapa pe sub coaste.



Tare sa ne fie crezul

Si vesmantul alb ca neaua,

Domnu-ngaduie vartejul

Si nu-Si cruta nici nuiaua.

Nu se-nalta meterezul

Cantarindul cu ocaua.



Confruntat cu un tepus ,

Pavel nu si-a pus calus

Ci asa s-a confesat:

,, Eu de trei ori m-am rugat

Domnului ca sa mi-l ia;

El din ceruri mi-a raspuns:

,,Harul Meu ti-este de-ajuns!

Iata hotararea Sa

Pentru-a nu ma inganfa.

Si de-atunci,eu simt placere

In necazuri,in durere

Si in ori ce stramtorare.

Cand sunt slab,atunci sunt tare.



De astfel,eu socotesc

Ca-ntristarilesub soare,

De o clipa si usoare,

Mai nimic nu cantaresc

Pe-ale cerului cantare;

Sunt valori mult prea reduse,

Chiar gramazi de-ar fi aduse

Nu sunt vrednice-a fi puse

Langa slava viitoare.,,



Este-adevarat ca huma

N-are pentru toate cheie;

Cand isi flutura ideea,

Troienind cu ea aleea,

Si barbatul si femeia

Vede-n suferinta ciuma;

Dar ce nu pricepi acuma

Vei pricepe dup-aceea...amin



14.09.2007