Poezie Aroma Sărbătorii Divine

Iată o zi ce răspândea aroma sărbători divine,

În dimineaţa învierii, pe văi şi pe coline,

Se auzea un cânt care umplea pământul....

Ca semn că dintre morţi, a înviat Profetul.



Peste câmpii mănoase, în ziua cea cu soare

O ciocârlie puse, pe coarde, o cântare.

Ce zi de bucurie, cuprins-a universul,

Căci dintre morţi , îndată, se ridică Profetul.



Deşi au fost soldaţii de strajă la mormânt,

Puterea morţi-nvinse Acel ce-I veşnic Sfânt....

Iar când Maria ajunse la locul unde Domnul

Cu trei zile-nainte, parcă-L furase somnul.



Ajunse speriată, când a văzut intrarea,

În grota cu mirezme, unde zăcea Iubirea.

Iar piatra ce-nchidea o uşă de mormânt,

O taină ce persistă, prin vremi, după cuvânt.



A fost din loc mişcată, căci nu este putere!

Să poată să zidească a cerului mărire.

Ce gând a năvălit în mintea de femeie,

Unde să fie Domnul? Căutând în gând o cheie.



Găsind ea adevărul care la om dă viaţă

Crezând că-i grădinarul, Domnul îi iese-n faţă.

Oh... Slavă Ţie, Doamne, căci Tu ai înviat

-Numele Tău de-a pururi, să fie lăudat....



A înviat Isus, Căci s-a schimbat o lege,

Legea ce-nchis-a moartea, Tatăl vrea să dezlege

Lui I s-a dat puterea în cer şi pe pământ,

La Cel ce boldul morţi pe veci a biruit.



Sărbătorea pământul, cu glasul lui zmerit

Cu flori de sărbătoare, la Cel sărbătorit.

Cu pomii înverziţi, care-şi plecau coroana!

În semn de mulţumire, Celui ce le dă hrana.



Cu Îngerii ce cântă, a cerului cântare,

Căci Dumnezeu din slavă, avea o sărbătoare.

De bucuria sfântă căci a învis Isus.

Tot cerul şi pământul, îndată, s-au supus.



Aşa cum Domnul nostru a înviat odată

Din trupul omenesc , în slava ce I-i dată.

Aşa şi noi de-aicea, ai Domnului urmaşi.

Vom fi schimbaţi în slavă, de cer vom fi părtaşi.

Amin lg