Poezie Făclia Învierii

În zori, peste-a mărilor ceaţă!

Pe dealuri frumoase şi văi,

Un cânt se desprinde din viaţă,

Cântat e pe-al vremilor căi.



Frumoasele păsări sub soare.

Se-nalţă-n văzduhul înalt!

Se leagănă-n vânt ca o floare,

Şi-apoi într-un loc s-au grupat!



Se-aud, parcă-s şoapte-n tăcere.

Apoi la un semn proclamat!

Se-aşează, uitând de durere,

Şi-ncep pe un ton ridicat.



Un cântec pornit din iubire,

Cum nu s-a cântat pe pământ,

Nici glas de iluştri nu ştie.

Să cânte un astfel de cânt.



Ce mare-a ajuns bucuria

În lumea de sus şi sub nor!

Din slăvi se zăreşte făclia

Unui sfânt, ajuns triumfător.



El poartă cu El bucuria!

Vieţi eterne din ţara de sus!

Prin EL s-a deschis veşnicia,

Pentru omul cu sufletul stins.



-E Domnul: -E Domnul iubirii,

Se-aud voci proclamând pe Isus.

-El poartă făclia-nvierii!

Căci moartea pe loc s-a supus.



El este viaţa eternă , E viu,...

Trăieşte în slava cerească,

Şi tu vei ajunge acolo, o ştiu,

Ne-a spus o fiinţa cerească.



Amin.gl