Poezie Prin întuneric și furtuni

Prin întuneric și furtuni

Pe marea lumii-am tot vâslit

Și valul marii întinăciuni

Cu Tine Doamne-am biruit

Căci la ale mele rugăciuni

Tu ai răspuns necontenit.

Din gheara marii îngroziciuni

Necontenit m-ai izbăvit!



Cu Tine Domnul meu iubit,

Prin întuneric și furtuni

Pe marea lumii am vâslit

Și nicicând valu' acestei lumi

Nu m-a înfrânt, nu m-a zdrobit,

Căci toate-acele agresiuni

Doar cu-n Cuvânt, Tu le-ai oprit,

Tu toate poți să le supui!



Cel rău făcut-a presiuni...

Furtuni năpraznice-a stârnit

Dar vorba Ta face minuni:

Îndată, toate-au amuțit...

Cu gloria Ta ne încununi

Și ne-ocrotești necontenit,

Ne porți la ape și pășuni

Ce nici măcar n-am bănuit!



Tu ne conduci spre sfinte culmi,

Spre Locul nemaipomenit

Din Raiul Tău și ne transpui

În slava Ta, în infinit...

Și asta, nu c-am fost noi buni

Ci doar fiindcă ne-ai iubit,

Căci nu suntem ai nimănui,

Ci mâna Ta ne-a întocmit!



Zaragoza 13/07/2012

de Ioan Hapca (Ionică)