Poezie Dor de Paradis

Dor de Paradis



Mi s-a deschis un dor în suflet

Un dor incendiar de umblet

Pe drumul dinspre Paradis

Drum cunoscut, uşor de străbătut

De ţi-e permis !



Cândva... copil fiind

Pe acest drum mă-ntâmpina

Cu zâmbetul său metafizic, sincer

în dragoste înveşmântat - un înger.



Se scuturau de florile lor merii

In troienire petalele mă atingeau

Ningea, ningea cu puritate

Iar zările pe rând se deschideau

Se cobora seninul peste mine

Blând

mă-nvăluia – cum aerul o mânăstire

în primaveri duioase când

pe ierburi fragede, cu ochii către stele

mergeam la Înviere.



La-ntoarcere

Cântat de îngeri

Imn de slavă peste tot se auzea

Lumina-n ramuri se împletea

Iar soarele belsug de raze aurii

îsi risipea peste câmpii.



-Hristos a Înviat !



Cu timpul

de cer amurgul tainic se anina

Eu parca mă topisem

De atâta drag

Eram şi totodata nu eram

Ma depărtam, mă depărtam...

Fără să obosesc.



Nevăzutul mă chema !



În acest dus nu-mi aminteam

De scurt popasul pamântesc.



Mi s-a deschis din nou in suflet

Un dor incendiar de umblet

Pe drumul dinspre Paradis.



Hristos a Înviat !



Elena Armenescu