Poezie Rugă de fiecare zi

Doamne,

În hăţişul marilor dileme

Mi-ai deschis un ochi înspre Lumină

Să pătrund dincol’ de teoreme,

Să mă urc spre absolut din tină.



Unii zic că funia vieţii

Împletit-ar fi din "nu se ştie"!

Cărturarii, vracii, înţelepţii,

Vor să-mi vândă noaptea ca făclie!



Doctorii, de multă cunoştinţă,

Mă tratează de un cancer nou:

Mi-au găsit că încă am credinţă,

Că nădejdea mea e-un straniu ou!



Să-mi adoarmă dorul meu de cer,

Îmi prescriu cârpite biberoane,

Îmi induc injecţii fără ser,

Mă tratează ca pe-un virus, Doamne!



Valuri după valuri de migrene

Boala mea de Tine le produce.

Mă privesc, scolastic, printre gene,

Fraţii mei, când le vorbesc de cruce!



Dă-mi Tu, Tată, duh de vorbe rare

Şi putere-atât cât a ierta,

În genunchi să stau şi în picioare

Să învăţ "a fi" în şcoala Ta.



Dascălii şi scribii raţiunii,

Fă din ei ai primenirii fii.

Asta-mi e azima rugăciunii

Doamne-al meu de fiecare zi.