Poezie Eli, Eli, Lama Sabactani?

Eli, Eli, Lama Sabactani?



- ,,Eli, Eli, Lama Sabactani?" Domnul pe cruce-a strigat,

În ceasul ce mai dureros, când la Golgota El S-a predat

Şi-a luat asupra-I blestemul, cel mai grozav cu putinţă,

Pentru păcatul lumii întregi, purtând enorma-i suferinţă.



Acesta-i strigătul de veacuri, pornind din cerurile sfinte,

E gândul ce-n Lucifer, s-a dezvoltat cu mult mai înainte

De al putea traduce-n faptă-n lumea cea de pe pământ,

Cel, ce-a întristat greu Universul, şi planurile Celui Sfânt.



Atunci, sus la muntele Golgota, dupa marea-I suferinţă

Condamnat pe lemnul crucii, pentru-a trece, în nefiinţă,

S-a produs marea ruptură, până la cel mai-nalt apogeu

Când despărţirea a umbrit, gloria, puterii lui Dumnezeu.



Dar Acela ce e Veşnic, Şi-a demonstrat astfel puterea

Dându-Si viaţa şi luând-o, prin Sine-arătându-Şi vrerea,

Fiindcă El, nu putea ca să renunţe la opera-I creatoare

Şi-a întâmpinat păcatul, printr-un Plan sfânt de Salvare.



Conceput spre-a fi împlinit, şi-arătând dragostea-I mare

Prin Singurul Său Fiu iubit pentru-o lume în neascultare

Ce s-a unit cu vrăjmaşul, Lucifer, primul dintre heruvimi,

În jertfă a învins mormântul, ducând captivi spre-nălţimi.



Cei ce-au fost readuşi la viaţă, prin cutremurul cel mare

Când deschisu-sau morminte, şi-au-nviat sfinţi oarecare,

Ne confirmă scopul jertfei, c-au fost luaţi sus, ca trofeu

După crunta tragedie, prezenţi, la Tronul lui Dumnezeu.



Acolo-n sfânta mărire, Domnul, pregăteşte locuri sfinte

Pentru aceii copii iubiţi, care aici, au stat în învăţăminte,

Care L-au urmat de-aproape, pas cu pas, prin încercări

Care zilnic şi-au luat crucea, şi-au dus-o prin strâmtorări.



O! Cel ce-a suferit prin moarte, trista şi grea despărţire

De Dumnezeul cel veşnic ştie, că prin marea Sa jertfire,

Suflete au fost salvate, biruind moartea şi boldul morţii

Câstigând în triumf lupta, chiar în ciuda amară, -a sorţii.



De-aceea, al Său suflet, bucuros, tresaltă de mulţumire

Pentru rodul muncii Sale, sfinţii, ce veşnic Îi dau mărire

Dumnezeului Prea Sfânt, Tatălui, Cel ce nu fără dureri

A-ntors faţa dela Fiul, părăsit, strigându-L din răsputeri:



- ,,Eli, Eli, Lama Sabactani?" Căci numai aşa procedând

Al Său Fiu putea sa moară, lumii, viaţa veşnic-aducând,

Numai astfel, s-a putut realiza, Planul sfânt de Mântuire

Ce-o restaura din nou, veşnicia,-n sublima-i desăvârşire.



Flavius Laurian Duverna

28 ianuarie 2008