Poezie Suspinul tău

Suspinul tău din suflet

Nu-l știe nimenea;

Nimeni nu-l înțelege

Nici chiar dacă ar vrea.



Nici lacrima ta cursă

Pe-obrazul tău firav

Nu e luată-n seamă,

Nici cântecul suav.



Nimeni și niciodată

Nu ți-a făcut ceva:

Un bine, nici o faptă

Far' a-i plăti cumva.



Nimeni nu recunoaște

Ca nu ești prefăcut

Iar dorul ce-i în tine

De nimeni nu-i știut.



Ți-e dor de veșnicie,

Te-ai săturat de tot,

De lupi ce-n lăcomie

Te-ar sfâșia de pot...



Nu dispera, te-ncrede

În brațul Celui viu

Căci El curând v-apare

În slavă auriu.



Și vei uita atuncea

C-ai suferit atât

Și-ndată veșnicia

Va-ncepe-n ceas plăcut.



24 aprilie 2008