Poezie Lasă-mă

Lasă-mă să depun cu sfială

Un mic sărut pe haina Ta cea albă,

Ușor să strâng în degete-a ei poală,

În brațe-ncet să Te cuprind, nu-n grabă.



Lasă-mă ca Maria Magdalena

Să Îți spăl picioarele trudite;

Cu lacrimi să le ung și-apoi cu smirnă,

Cu mângâieri dulci și înmiite.



Lasă-mă să meditez o clipă

La crucea de pe dealul Golgota,

Sub a umilinței sfântă aripă

Îngenuncheat să stau 'naintea Ta.



Lasă-mă să-nțeleg căci Tu, Tată,

Ești chiar și infinitul necuprins,

Ziua de mâine și clipa prezentă.

Lasă-mă-n mâna Ta să mă știu cuprins.



24 aprilie 2008