Poezie Dragoste!..

Dragoste!...



Dragoste,...ce-ai izvorât,

Din Veşnicul Dumnezeu,

Pe pământ Tu-ai coborât

Pe cel mai simplu traseu!



Ai lăsat cerul prea sfânt

Dezbrăcând Divinitatea,

Venind la noi pe pământ

Să-mbraci şi umanitatea!



Ţi-ai lăsat sus...veşnicia,

Ca prin jertfa salvatoare,

Să re-aduci, iar armonia

Cu lumea cea muritoare!



Astfel, Tu Te-ai contopit

Cu-a omului...zlabă fiinţă,

Spre-a putea...fi mântuit

Neprihănit, prin credinţă.



Ai demonstrat la Golgota

Cum păcatu-a fost învins,

Că-şi merită-n final nota

De-a plăti-n focul aprins!



Când el şters o fi complet

Şi pierdut i-o fi şi mersul,

Susurul cel blând şi încet

Va pulsa în tot Universul.



Flavius Laurian Duverna

24 aprilie 2008