Poezie Darul lui Dumnezeu (4)

Darul lui Dumnezeu



Dând pe unicul Său Fiu

Dumnezeu ne-a dăruit,

Cerul într-un singur dar

Dându-ne timpul de har

Pentru că El ne-a iubit.



Zi de zi, prin al Său dar

Peste noi El îşi revarsă,

Râul sfânt cu apa vieţii

Roua în zorii dimineţii

Ce nu are cale-ntoarsă.



Şi-orice floare colorată

Cu al ei parfum plăcut,

Care viaţa ne-o încântă

Când inima se frâmântă

Intră în darul ce-a făcut.



Mândrul soare maiestos,

Luna cea strălucitoare,

El le-a aşezat pe ceruri

Luminând în alte feluri

Prin voinţa-I creatoare.



N-ar putea fi nici-o stea

Care-n noapte licăreşte,

Să nu fie-n grja-I sfântă

Când în slavă se avântă

Cerul de-l împodobeşte.



Şi pe întinsul firmament

Când contempli extaziat,

Gândul inimii-i şopteşte:

Domnul, ce împărăţeşte

Din dragoste Le-a creat!



Flavius Laurian Duverna

24 aprilie 2008