Poezie Ferice de-L ai pe Domnul

Ferice de cel ce se-ncrede în Domnul

Căci El moşteneşte viaţa;

El nu însetează că-n El e Izvorul

Ce-ades’ răcoreşte fiinţa.



El este ca pomul sădit lângă apă

Cu-a Lui rădăcini înspre râu

Când vine sezonul, căldura să-nceapă

Rămâne tot verde şi viu.



El stă ca un pui, mereu lângă mamă,

Să prindă putere de viaţă

Aşa e creştinul ce-I plin de aromă

Ş-ascultă de sfânta povaţă.



El creşte în Duh şi prinde putere

Fiind tot mereu lângă Domnul

Ascultă de vocea ce zilnic îi cere

Să nu mai privească trecutul.



Ascultă dar şi tu prietene drag

Să ştii căci cu Domnul ai totul.

Binecuvântările vin, aşteaptă în prag,

Ferice de-L ai tu pe Domnul.



4/23/2008gl