Poezie Mi-e dor de Veşnicie

Mi-e dor de Veşnicie



Mi-e dor de sfânta veşnicie

Când viaţa nouă s-o aşterne,

Mi-e dor de ziua ce-o să vie

Cu pacea, unei linişti eterne.



În neîntrecuta ei splendoare

Cum niciun ochi nu a văzut,

Să privesc prin contemplare

La tot ce Doamne, ai făcut!



O!.. Şi să mă satur de privit

Văzând minunile-Ţi divine,

Ce prin profeţi le-am auzit

Că-s pregătite, pentru mine.



S-aud limbajul sfânt ceresc,

În convorbiri despre Iubire,

Rostite-n ton sfânt îngeresc

Slăvind a Domnului mărire.



Fiind împreună, cu-alte lumi

Ce ele-n păcat, n-au căzut,

Să urc înspre aceleaşi culmi

În doru-ascuns, necunoscut.



Şi să observ cât eşti de bun,

Să înţeleg Iubirea Doamne!

Neîncetat, cantând să spun:

,,Nimenea n-o s-o răstoarne!"



Flavius Laurian Duverna

23 aprilie 2008