Poezie Dorita Dezvoltare

Dorita Dezvoltare



De-aş fi azi un bob de grâu

Purtat cu gingăşie, în mână,

Şi nu-azvârlit într-un pârâu,

Ci-n stratul umed de ţărână,



De-a ochilor privire-ascuns

Mi s-ar efectua germinarea,

Prin grija Acelui Nepătruns

Să îmi dezvolt multiplicarea.



După procesul de încolţire

Prin faza cea de dezvoltare,

S-ajung la clipa de-nfrăţire

Spre nodul de...ramificare!



Şi chip să iau în firul verde

Pornit din putreda sămânţă,

Dovada că din ea purcede

O viaţă nouă...înspre fiinţă.



Cu vârful fraged către soare

De vântul lin, fiind mângâiat,

Prin raze dulci, strălucitoare

Să cresc mai sus, energizat!



Şi când frunză, după frunză

De-a lungul paiului se-nşiră,

Spre-nălţimi ca sa pătrunză,

Corola-mi spre soare aspiră!



Când şi spicul, în miniatură

Prin al său mugure...floral,

Contur va prinde în făptură

Tot mai spre soare vertical,



Ca un stindard alb, fâlfâitor,

Ce briza-l leagănă în suflări,

Să cresc spre vârf încetişor,

Prin taina sfintei dezvoltări!.



S-ajung astfel un spic deplin

La stadiul cel de maturizare,

Când dintr-un bob o sută vin,

Să umple golul din hambare.



Marcat de multele schimbări

Spre ziua scumpă a dăruirii,

Sa trec cu brio transformări

Care produc, vestea-nnoirii!...



Şi-acelaşi bob de grâu să fiu

Cu viaţa ascunsă prin mister,

Ce-ascunde în embrionul viu

Substanţa pentru-n caracter!



Flavius Laurian Duverna

23 aprilie 2008