Poezie O Nouă Ţară

Miros de crini se-adună spre-n serare

Când soarele încet ş-ascunde raza,

Afară-i noapte, în noi zi cu soare,

Căci înspre noi Cristos întoarse faţa.



Priveşte El c-o dragoste ferbinte,

La omul, ce prin moarte la salvat.

Şi mai doreşte multe fiinţe sfinte

Să urce pe al treptelor palat.



Căci Domnul vrea să-mpartă veşnicia

Cu un popor ce luptă ne-ncetat,

Şi nu se dă bătut, nici când urgia

Apare-n cale pe neaşteptat.

***

Acum, în rugaciune mea de seară,

Te rog să Te înduri de-ai Tăi aleşi

De-aceea ce-au urcat pe prima scară

Dar le-au ieşit în cale un vârtej.



De-aceea ce s-au hotărât oată!

Căci eii Te vor urma pân’ la sfârşit,

Mergând pe cale-au întâlnit o luptă

Şi-n frământarea lor s-au rătăcit.



De-aceea care încă nu Te ştie

Căci nu Ţi-au înţeles de loc puterea,

Ajută-le pe drum spre veşnicie,

Descopere-le Doamne calea Ta.



Noi vrem să fim cu Tine-n nemurirre

Cu toţi cei dragi, şi care ne-n conjoară

În Ţara Ta e loc, nu pentr-o mie!

Ci pentru toţi ce vor o nouă ţară.



4/21/2008gl