Poezie Darul Dragostei

Darul Dragostei



Pentru cel mai mare dar,

Darul Dragostei sublime,

În drumul Său nu-i hotar,

C-ar ştirbi, a Lui mărime.



El este de-aşa grandoare!

Universul nu-L cuprinde,

Dar în jertfa-I salvatoare

Omenirea-ntreagă prinde.



Ca un jar de foc arzând

Veşnic pe-acelaşi traseu,

A purces, nemurmurând

Din Veşnicul Dumnezeu.



S-a supus, în blestemare

Pe cel mai crâncen altar,

Sub moartea îngrozitoare

Sus pe-al muntelui Calvar.



Şi-astfe, Şi-a desăvârşit

Planul sfânt din veşnicie,

Jertfa tainei ce-a-mplinit

Ca lumile, toate s-o ştie.



Şi la Ea, o să gândească

Cât a fost de răbdătoare,

Şi tot nu o să sfârsească

Studiu-n vasta cercetare.



Flavius Laurian Duverna

21 aprilie 2008