Poezie Dragostea Luminătoare

Dragostea Luminătoare.



O torţă arzând în jar de foc

Pământu-ntreg l-a luminat,

Când umbla, din loc în loc

Având un nume:,,Minunat!"



Aceasta-i Dragostea curată

Ce lumii întregi, S-a arătat,

Şi-a luat ocara blestemată

Ce-a fost adusă prin păcat.



Ea, a pogorât din veşnicie

La omul cel de pe pământ,

Părăsind Tronul de domnie

Din ceru-nalt, curat şi sfânt.



Prin cea mai sfântă dăruire

Ea a purces, din ceruri sus,

Şi prin întrupare şi-mplinire,

Fiinţă a fost, Domnul Isus!



Ca Fiu de om şi Dumnezeu

El, peste prăpastia pierzării,

A pus un pod, un curcubeu,

Şi-a pregătit drumul salvării.



Şi-a fost model de umilinţă

Pornind dela ieslea săracă,

Căci în dureri şi-n suferinţă

Dragostea sacră se împacă.



Astfel, a străbătut Calvarul

Având pe umeri a Sa cruce,

Sorbind, în tăcere paharul

Să poată mântuirea-aduce.



Prin jertfa Sa mântuitoare

A trasmis veste-n Univers,

C-a reîntregit, în ascultare

Pe om’n-al vieţii sale mers.



Şi-a stabilit că-i cu putinţă

Prin jertfa sfântă ce-a adus,

Neprihănirea prin credinţă

S-o capete în Hristos Isus!



Şi iar pe om, ca la început,

Că va trăi, i-a adus vestea,

După cercarea ce-a trecut

În focul luptei ,,Dragostea".



Flavius Laurian Duverna

21 aprilie 2008