Poezie Călătoria vieţii tale

Călătorind pe drumul vieţii tale,

Având o ţintă clară şi precisă,

Mai poposeşti prin case de argilă

Să spui la oameni despre mântuire.



Viaţa ta de-aici este săracă:

Nici vilă n-ai, nici alte bogăţii.

Te bucuri să ai un corn uscat pe masă,

Dar nu îţi pasă, mergi spre veşnicii.



Acolo nu e foame, nici durere,

Nici zdrenţele purtate doar o zi.

Ţi-ai încheiat aicea alergarea

Şi-acum te bucuri de odihnă pe deplin.



Ai ridicat pe alţii chiar din groapă,

Deşi erai cu totul şubrezit.

Ai dat din cornul tău uscat pe apă

S-ajungă şi la cel nenorocit.



Ai luat de mână pe cel slab şi singur

Şi l-ai condus pe orb pe drumul drept.

Ai spus mereu la oameni despre Isus,

Chiar dacă unii te-njurau în trend.



Dar peste toate, peste timp şi vremuri,

Rămâne-n lume veşnic un patent

Al dragostei, al milei şi al jertfei,

Ce o gasim numai în DUMNEZEU!