Poezie Jertfa Divina

E-o zi de primavara insorita,

Ajun de mare sarbatoare,

Cetatea-ntreaga se framanta

Multimea toata-i in miscare.



Alearga copiii, alearga femei,

Barbatii si ei alearga intr-una,

Ei merg inspre Templu sa cumpere miei

C-asa li se cere in legea strabuna.



Doar marele preot aduna soborul,

Si-n taina pregatesc o jertfa mareata,

Ea nu e ca jertfa de miei adusa tot anul,

Ci-i jertfa divina ce lumii da viata.



Odata ce planul a fost intocmit,

Ei cauta un om sa le vanda Mielul,

Si l-au gasit pe Iuda ce singur s-a oferit,

Pe 30 de-arginti sa-si vanda Stapanul.



Din clipa aceea, Isus isi incepe calvarul,

Si plin de-ntristare se roaga-n gradina:

"O, Tata sfinte, departeaza paharul,

Dar nu voia Mea, Tata, ci a Ta sa ramana!"



Deodata, un strigat sinistru rasuna in noapte,

Cu Iuda si preotii in frunte o gloata se-aude venind:

"Prindeti-L, luati-L, sa-L ducem la moarte!"

Strigara cu totii spre Mielul cel bland.



L-au dus la Caiafa vineri dimineata,

Si cautau cu totii sa-I gaseasca o vina,

Dar Cel care-i Calea, Adevarul si Viata,

E fara pacat, e de natura divina.



Dar pentru a-mplini ce scrie in Scriptura,

Maretul Fiu de Dumnezeu,

Se lasa judecat de oameni plini de ura,

Pentru-a plati pacatul meu si-al tau.