Poezie Două Legi

Două Legi



De ce există-azi două Legi

În mine, în veşnicul război,

Cu firea, ce greu o-nţelegi

Cum el se poartă între doi?



Privind, la veacuri în urmă

Primul om, ce-a fost creat,

Vedem cum ispita-i curmă

Viaţa lui... ce i-a schimbat.



Atunci s-a-nfiripat păcatul

Denaturând cursul normal,

Al Legii prea sfinte în altul

Benefic, pentr-un alt ideal.



Astfel, o altă lege a apărut

Ce s-a înfipt în neascultare,

Şi care pe loc, a şi început

Lucrarea sa împotrivitoare.



Şi Legea Duhului de viaţă

A adevărului mare, suprem,

Cu Legea firii, drept în faţă

Se luptă sub greul blestem.



Şi-acuma, cine mă va izbăvi

De trupul acesta de moarte,

Dacă o, Doamne, Tu n-ai fi

Învingător şi peste moarte?



În veci de veci recunoştinţă

Ţie-Ţi aduc, şi-Ţi voi cânta,

Smerit şi în sfântă umilinţă

Genunchii cand îi voi pleca.



Flavius Laurian Duverna

20 aprilie 2008