Poezie POEMUL TINERETII

POEMUL TINEREŢII



Aş dori să-ntorc şi timpul înspre-al tinereţii vreme,

Ca să-L cânt cu drag pe Domnul în octave şi poeme.

Şi aşa cu reverenţă să-nalţ ode, melodii,

Care vor vibra sublim în frumoase rapsodii.



Inima de dor să-mi cânte tot poemul pentru El,

Ca şi viată-ntreagă-mi fie o comoară din Betel.

Să-mi glorific Salvatorul înălţându-I stihuri sfinte,

Pentr-ai dedica ofrande dintr-o dragoste fierbinte.



Domnului, ce stă în slavă, eu îi cânt melodios,

Şi-I compun poeme sfinte într-un duh elogios;

În Isus mi-am găsit rostul din întregul lui răspuns,

El fiindu-mi revelat pe Golgota sus străpuns.



Lui adânc mă-nchin solemn cu aleasă preţuire,

Pentru tot ce El îmi dă să păşesc în nemurire.

Din iubire fără seamăn El pe cruce-a fost urcat,

De aceea vreau să-I cânt în sonet versificat.



Astfel, construiesc din rime, aşezând cuvinte-n vers,

Fiindcă ştiu că e Stăpânul pe întregul Univers.

Şi acum ce vârsta-mi tinde spre-nserarea-n timp a vieţii,

Liniştit eu stau şi-I cant, tot poemul tinereţii.

Amin.