Poezie Poem

cand nu esti langa mine,inger,

ma-nec in monologuri sumbre.

ma regasesc in mii de umbre,

orbesc la vazul vreunui fulger.

sunt trist ca nu esti langa mine.

nu stiu de vei mai fi vreodata.

doar Dumnezeu stie ce soarta

a pregatit El pentru tine.

e singurul care decide

ce a fost ieri,ce va fi maine,

e singurul ce-mi da o paine.

eu mor incet...sunt pe sfarsite.

de cand te-astept...i-o vesnicie.

o vesnicie dureroasa.

dar poate tie nici nu-ti pasa

de chinul care mi-e dat mie.

au trecut ore,luni,decenii?

nu stiu.sunt inlauntru gol.

ma rascolesc glasuri ce dor

refuz s-ascult a lor tampenii.

cum ca ne-om revedea curand...

le spun:e doar visare...

ea a plecat in lumea mare!

sa nu va treaca nici prin gand!

sa-mi spuneti"va veni!"...nu vine!

sa-mi spuneti sa-mi tin lacrima!

speranta moare ultima,

e moarta...si o iau cu mine.

o sa ma pierd intr-un abis,

chiar stiu un loc placut,in vale,

unde nici ciori nu dau tarcoale.

i-un loc sacru,loc de vis.

o sa-mi petrec eternitatea

sub patura grea de tarana,

nu-s singur...vocile ma-ngana,

imi spun sa nu fac pact cu moartea.

debusolat,pierdut si trist,

revad viata cu ochii mintii,

te vad pe tine.dar strang dintii...

refuz iluzia pesimist.

nu esti tu!spune-mi de esti...

esti o fantasma?te rog,pleaca!

nu-mi face inima sa zaca...

ma duc spre stelele ceresti.

si-acolo noi ne-om revedea

si fara griji noi vom trai,

un infinit ne vom iubi...

ne vom iubi!iubita mea!

epuizat de acest vis

si lupte crancene cu sine

ma sting...si vin acum spre tine.

la Domnul asa este scris.