Poezie O Floare Divină

Coborî între spini o floare divină

O floare ce veşnic trăieşte.

Adu-sa cu Ea o cerească lumină

Şi floarea mereu se-n mulţeşte!



Din ea s-au pornit lăstarele noi

Altoite în Trunchiul divin,

Smul-se au fost din a lumi noroi

Pentru-n loc cei măreţ şi sublim.



Veni pe pământ,o fiinţă cerească,

Şi-aduse cu Ea veşnicia

La cei care vor pe veci să trăiască

Să simtă şi eii bucuria.



Coborî pe o scară din lumea divină

Aşa ca în visul lui Iacob

O fiinţă cerească făcu-Ta lumină

Să vadă şi cel care-i orb.



Toţi spinii din jur să fie curaţi,

De tot ce provoacă otravă

În sîngele sfânt să fie spălaţi

Să poată fi gata de slavă.



Căci nu e pe lume un loc mai plăcut!

Nici Fiinţă mai scumpă ca Domnul

Lăsa-Ta El slava, venind pe pământ

Ca veşnic să fie cu omul.





Dar nu pe pământul acesta amar!

Unde-i plânset şi multă durere!

Ci El pregăteşte o lume de har

Unde veşnic va fi fericire.



18.04.2008gl