Poezie O CLIPA MAI DEVREME

O CLIPA MAI DEVREME



Apocalipsa 22:16

„Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu

să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici.

Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David,

Luceafărul strălucitor de dimineaţă."

*****

Se răsfrânge lumina cu raze tot mai dese,

Şi apar din ascunzişuri coloşi nevăzuţi,

Pitiţi sub întunericul ce ţesătură oarbă ţese,

Să nu vadă ieşirea, cei sub păcat căzuţi.



Când duhuri negre vor să-ţi curme viaţa,

Luceafărul răsare-n inimă cu sfântă duioşie

Şi suferinţile amare definitiv îngheaţă,

În marea uitării, de unde n-au să mai vie.



Lumina risipeşte negrele tenebre sumbre

Şi-l scoate pe om din bezna necunoştinţei.

Îi arată răsăritul şi razele trec printre umbre,

În adâncul inimii să vibreze coarda căinţei.



Îşi desfăşoară lumina boreală, Răsăritul

Şi arată drumul de urmat, ca steaua polară

În noapte vaselor călătoare. El Slăvitul!

Călăuzeşte omul cu lumina Sfântă şi clară.



Ici şi colo sclipeşte câte o luminiţă mai tare,

Ca torţele în condri, în noaptea căutărilor.

Sunt candele, ce ard în inimi de fecioare,

Ne-ntinate de jarul aprins de iadul plăcerilor.



Ele, aşteaptă răsăritul, ce-aduce norul Slavei,

Cu Luceafărul de dimineaţă după a Lui Mireasă.

Candelele vegherii luminează calea pocăinţei,

Umplute cu uleiul mir, din neprihănire aleasă.



În ochii plini de lacrimi, adânc sclipeşte dorul,

După Luceafărul strălucitor de dimineaţă,

Şi inima tânjeşte să vină Isus, Salvatorul

Să-şi ia cum a promis, poporul din astă viaţă.



Luceafărul iubirii, Luceafărul veşniciei

Să dezlege cât mai iute, legăturile robiei,

Dorul stroarce lacrimi şi adesea suspine,

Pentru dragii noştrii, ce-i anunţăm că vine,



Ne arde jarul grabnic, ca ei la Isus să vină.

Şi o clipă mai devreme am vrea să revină.

Să pătrundă-n fiecare inimă imnul bucuriei,

Să zburăm spre mântuire ca nişte porumbei.



Amin!