Poezie Cercetare (14)

Cercetare



Opreşte-te un ceas din alergare,

Prieten drag prin lume călător,

Să stai smerit în duh de cercetare,

Alături de al tău Mântuitor.



Priveşte-L pe cărarea suferinţei,

Purtând ca El în camera de sus,

Lighianul şi prosopul umilinţei,

Urmându-L toată viaţa ta supus.



Să stai deschis cum n-ai mai stat vreodată,

În faţa unui Fiu de Dumnezeu,

Să-ţi poţi vedea viaţa zbuciumată,

Şi să-l întrebi: Nu cumva sunt şi eu?



Acel ce cândva te-a vândut Stăpâne,

Pentru o pungă plină cu arginţi,

Şi m-am ascuns apoi fără ruşine,

Pentru o vreme-n rândul celor sfinţi.



Să vii cu El acolo în grădina,

Unde a plâns şi Petru-ngenunchiat,

Să-ţi recunoşti păcatul, să-ţi plângi vina

Dacă şi tu cândva te-ai lepădat.



De Cel ce te-a creat, dându-ţi suflare,

Zicând : eu nu-L cunosc, nu l-am văzut,,

Când te-ai oprit cândva din întâmplare,

La sfatul celor răi pe-un drum pierdut.



Nu încerca pe căi ocolitoare,

Să-ţi speli vinovăţia ca Pilat.

Atât cât mai există îndurare,

În Sângele Lui Sfânt poţi fii spălat.



Vino acolo-n ,,Dealul căpăţânii"

La Golgota cum a venit Ioan,

S-auzi prin vremi batjocura mulţimii,

Şi loviturile barbare de ciocan.



Aici să-ţi înţelegi deplin menirea,

Trăirii tale pe acest pământ,

Ca să vesteşti celor din jur Iubirea,

Ce ne-a lăsat-o Cel de-apururi sfânt.



Aprilie 2008 Ilie Belciu