Poezie Ce-ncredere deplină...!

Ce-ncredere deplină...!



Ce-ncredere deplină, Isuse, ai sădit

În sufletele noastre lipsite de speranță!

Când ne-ai chemat, deloc n-am zăbovit

Ci Te-am urmat pe drumul de vis și cutezanță.



Ne-ai dat îmbrățișare cum nu am mai văzut

În lumea-n care trăit-am himere, deziluzii;

A fost descătușare, a fost un început

Când ne-ai primit în Turmă, au dispărut confuzii.



Am înțeles mesajul rostit cu-nflăcărare

Și am știut atunci că nu e drum ‘napoi

Tu singuri nu ne lași să mergem pe cărare

Ci-o luminezi cu Raza vieții de apoi.



Când îndoieli pătrund vrând luntrea s-o răstoarne

Alte soluții nu-s, ci doar al Tău suport

Poate, în noi, credință iar să toarne

Să nu pierdem avântul spre mult doritul Port.



Nimic nu poate frânge încrederea primită

Când ne-ai deschis ființa spre-un univers de har

Convinși suntem că viața pe Adevăr clădită

Produce-nsuflețire și-arome de nectar.



Ce-adâncă siguranță, Isuse, ai plantat

În inimile noastre de dubii chinuite!

Cu patos declarăm că tot ce Tu ne-ai dat

Ne-a transformat din robi în ființe fericite.



George Cornici/ 30 Iunie, 2012