Poezie Picături ale Mâniei

Picături ale Mâniei



Din patru puncte cardinale

Se încinge vuiet de furtuni,

Ce prăpădesc în a lor cale

Pământul plin de-opresiuni.



Din Răsărit, până-n Apus,

Şi din Sud la Miazănoapte,

Vin veştile că s-au produs

Nenorociri, pe neaşteptate.



Dela seismul grav, gigantic,

Din Pacific cu val Tsunami,

Până la ţarmul din Atlantic

Pământul strânge bolovanii.



Îşi mai adună din dărâmări

Partea din el pusă în tipare,

Dezagregată-n frământări,

De focul magmei arzătoare.



Pe de-altă parte, uragane,

Şi vânturi aprige, în furtuni,

Cum şi cumplitele cicloane

Fac numeroase stricăciuni.



Prăpădul ce-a lăsat Katrina

În lumea-n care-acum trăim,

A demonstrat, c-acolo vina

Îşi ajunsese punctul maxim.



Apoi a urmat Rita succesiv,

Cu pustiiri ce-au fost aduse,

Iar Wilma, a şters definitiv

Chiar totu,-n zonele atinse.



Şi cutremurul din Pakistan,

Cu mii de morţi şi de răniţi,

Parte a fost ’n-acelaş plan

Al judecăţilor prin suferinţi.



Pământu-i plin de violenţă

Şi fierbe-n groaznice terori,

Care sporesc, în existenţă

Împrăştiind spaime şi fiori.



Să nu uităm că Dumnezeu,

Cu judecăţi vrea să atragă,

Atenţia lumii, când mereu

Ele ating, planeta întreagă.



Metropolele mari şi vestite

Conrupte-n dezmăţ şi orgii,

Sunt primele, care-s lovite

De mari şi groaznice urgii.



Dar toate sunt doar picături

Din prea marea Sa răbdare,

Şi peste oameni vin frânturi

Cu scop unic de-ndreptare.



El nu ar vrea ca ei să piară

’Nainte, făr’să fie avertizaţi,

Şi prin voinţa Lui cea clară

A semnelor, îi vrea salvaţi.



Şi când nimic nu va mai fi

De-ai mai putea îndupleca,

Să se-ntoarcă spre-a primi

Cuvântul, de-a se îndrepta...



Atunci, şi sentinţa va fi dată

Şi harul Său cel sfânt retras;

Atunci dreptatea-n judecată

Va izbucni-n cumplitul ceas.



Acum prielnic e momentul

Sunării, pentru deşteptare,

A dirija-n alt sens curentul

Unei treziri, spre cercetare!



Flavius Laurian Duverna

11 octombrie 2005