Poezie DORINTA APRIGA

DORINTA APRIGA



Prov. 13:12

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima,

dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă."



*****

Privesc spre cerul de azur,

Nori de ploaie îl încarcă.

Şi mă întreb cât am să-ndur,

Câte valuri mă mai încearcă?



Lacrimi amarnic curgând,

Tot obrazul mi-l brăzdează.

O rugă port-n suflet şi-n gând,

Mă ţine ziua şi noaptea trează.



Mi-e inima toată zdrobită,

Sufletul poartă aprig dor,

Şi-o ghiară cu a sa copită,

Mă sfâşie, lovind cu spor.



Doamne, oare câte lacrimi

Mai trebuie să vărs pe-obraz?

Câte suspine să stoarcă lacrimi,

Până mă scoţi din necaz?



Nu-mi vezi Doamne, suferinţa?

Nu-mi vezi chinul meu amar?

Măreşte-mi Doamne credinţa,

Să simt, că nu plâng în zadar.



Întinde Doamne a Ta mână,

Şi vindecă-mi rănile ce dor.

Nu-mi lăsa copiii să rămână

Depărtaţi de al Tău popor.



M-a cuprins un dor de veşnicie

Şi dorinţa aprigă să fie salvaţi

Ai mei copii, Fă Doamne să fie

Cât mai curând, răscumpăraţi.



Îţi mulţumesc că-mi vei răspunde,

Mult nu-l vei amâna, răspunsul,

La vremea hotărâtă va pătrunde

Bucuria, ce-mi va şterge plânsul.

Amin!