Poezie Zburând cu gândul...

Zburând cu gândul...



Zurând cu gândul între stele,

Prin Galaxiile vaste, cereşti

Doamne, dorinţele mele

Numai Tu mi le-mplineşti,

Căci Tatăl meu ceresc eşti!



Nummai Tu, dai mântuirea

Prin Jertfirea din Calvar

Ce mi-aduce izbăvirea

Prin dragoste şi prin har

Ce n-au margini nici hotar!



Zburând în sferele cereşti

Cu-alte planete şi-alte lumi

Ce-s pline de multe minuni

De glorii sfinte, Dumnezeeşti,

Doamne bun, ce mare eşti!



Cu reverenţă şi-nchinare

Eu mă proştern în umilinţă,

În faţa dragostei cea mare

La care toate-i cu putinţă

Prin nesecabila-I ştiinţă.



Zburând cu gându-n-aripat

Prin Universul fără margini,

Voi strânge-n suflet imagini

Din Cosmosul îndepărtat,

La care s-am de meditat.



Din vastitatea sa imensă

Plină de ştiinţă şi mistere,

Voi aduna ca recompensă

Şi n-or mai fi deloc himere,

Căci toate vor fi la vedere.



Flavius Laurian Duverna

12 iulie 2012