Poezie E iarăş primăvară

E iarăş primăvară



De mii de ani în prag de primăvară,

Cum zorii vin în orice dimineaţă,

Un Soare veşnic face să dispară,

Ca prin minune gerul de afară,

Şi Mâna-I tare face să răsară,

Covorul fără seamăn de verdeaţă.



Ca nişte mesageri apar în zare,

Purtând în suflet dorul de acasă,

Nenumărate păsări călătoare,

Se-ntorc la noi din marea depărtare,

Vestind încă un an de îndurare,

Şi-o primăvară dulce şi frumoasă.



Tablou de o splendoare ne-ntâlnită,

Cu flori ce se întrec în frumuseţe,

Natura minunat împodobită,

A fost de Tatăl iarăş pregătită,

Să dea Pământului de veacuri neştirbită,

An după an aceeaş tinereţe.



Dar tu sărmane om, n-ai bucurie,

Nu poţi să vezi comori ce te-nconjoară,

Eşti parcă cufundat în agonie,

Ţi-e inima de adevăr pustie,

Şi parcă-n drumul tău de-o veşnicie,

N-ai mai avut în suflet primăvară.



Trezeşte-te! în cer e sărbătoare,

Prin văi smochinul iarăş înfrunzeşte,

E pe sfârşite vremea de-ndurare,

Vino la Cruce să primeşti iertare!

Sărmane om lovit de grea-ncercare,

Isus Mântuitorul te iubeşte!



Ilie Belciu Martie 2008