Poezie LACRIMI SI LACRIMI

LACRIMI SI LACRIMI



Psalm. 42:3

„Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte,

când mi se zice fără încetare:

"Unde este Dumnezeul tău?""

*****

În Constelaţia Soarelui, o planetă plânge,

Nu-s lacrimi, sunt scâncete şi nemulţumiri.

Sunt frământări, dureri şi sete de sânge,

Sunt oameni în a păcatului înlănţuiri.

Sub lacrimile mâniei!



Putregaiul firii nu-i lasă cuprinşi de căinţă,

Sunt orbiţi de mândrie şi surzi la mustrări,

Neprihănirea lor nu-i îndeamnă la pocăinţă,

Trufia lor toarnă din inimă doar flustrări.

Şi lacrimile furiei!



Le e vocea străină de a blândeţii gingăşie,

Îi macină orgoliul şi-i umple de mânie,

Fac plan de răzbunare şi-s gata să lovească.

Supărarea lor e pregătită, să zdrobească.

Cu lacrimile urii!



Pământul plânge cuprins de chipuri măcinate

Sub dureri provocate, a unor orgolii lezate.

Doar cei întristaţi, sunt cuprinşi de muţenie,

Şi tăcerea-i îndeamnă spre propria curăţenie.

Curg lacrimi şi lacrimi!



Iubirea lăsată să lucreze, te-nvaţă să şti să taci,

Îţi închizi ochii, te rogi şi mergi, mai departe.

Dacă laşi orgoliul să te preseze, stai şi zaci

În autocompătimire, ce de adevăr te desparte.

În lacrimi şi lacrimi!



Doar lacrimile căinţei şi plânsul smereniei,

Sunt bobiţele ce transformă urâtu-n frumos.

Când durerea nu înrăieşte, ci face loc dragostei,

Să intre în inimă împreună cu Isus Hristos.

Sub lacrimile suferinţei!



Şuvoi de lacrimi mă hrănesc şi zi şi noapte

În rugi care strigă şi-n rugi spuse-n şoapte,

În rugi fără glas şi-n rugi printre suspine,

Înălţate cu glas tare sau stins, Doamne la Tine.

Cu lacrimile mulţumirii!

Glasul suferinţei, înecat în lacrimi dese, amare,

Născute în încercări, când răul fără încetare,

Îmi pune întrebarea: „Unde e Dumnezeul tău?"

Abia se mai ridică să-ţi ceară ajutorul Tău.

Prin lacrimile durerii!



Dragostea Lui Isus, atunci se revarsă deplină,

Orice durere o stinge şi inima mi-o alină.

Văd ajutorul divin, când duşmanul loveşte,

Căci Domnul veghează, lovitura opreşte.

Curg lacrimile bucuriei!



Isus mi-aduce mângâiere şi lacrima-mi şterge,

Cu El alături pe Calea vieţii biruitoare voi merge.

Ne-ncetat de grijă îmi poartă Domnul Slavei,

Veghează să nu rătăcesc drumul Împărăţiei.

Sclipesc lacrimile fericirii!

*****

Evrei 5:7-8

„El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti,

aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi

către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte,

şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui," „măcar că era Fiu,

a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit."



Amin