Poezie COMUNIUNE-N RUGACIUNE

COMUNIUNE-N RUGACIUNE



Psalm. 88:13 „Doamne, eu îşi cer ajutorul,

şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine."



*****



Când razele de soarele se răsfrâng în zori,

În odăiţa-n care ţi-e altarul de-nchinare.

O comuniune profundă-n rugăciune, deseori

Te absoarbe-n tainice uniri de comunicare.



Un suflet de copil se trezeste puţin speriat,

Deodată îşi zăreşte mama, pe genunchi,

În inima lui liniştit, priveşte-ngândurat:

Oare, de ce mama-şi frânge al ei trunchi?



Urechea lui aude, cum mama cere-ndurare,

Pentru o nouă zi, belşug de binecuvântare.

Slăveşte pe Domnul, ca dat din nou iertare

Să poată vedea, minunatul răsărit de soare.



Mulţumiri se aud, c-a dat Domnul sănătate,

De pe patul suferinţei, a ridicat şi întărit.

A revarsat din plinătatea Lui har de bunătate,

Suferinţa s-o aline, El şi astăzi s-a grăbit...



Minunea cerească, durerea grabnic a stins,

Şi cerul nu mai pare departe, de neatins.

În valul mulţumirilor sufletul stă prins,

De focul iubirii divine ce veşnic i-aprins.



Copilul înţelege, mama pentru el se roagă,

Se pune liniştit, cuminte, pe marginea de pat,

Pe genunchi se aşează şi cu mama se roagă

Şi-aduc mulţumiri Slăvitului Împărat.



Amin!