Poezie Numai în Tine

Nimai în Tine mă regăsesc,

Aşa cum se găseşte mlădiţa în Viţă.

Viaţa mea atârnă ca un ram,

Ce-i bătut de vânturi şi arşiţă.



Te văd, o Isuse, aşa de curat,

Te simt, Te aud cum spui Tu Cuvântul,

Arde în mine văpaia de foc,

Rostirea Ta sfântă umplându-l.



Din norul puterii izbit-ai cu foc,

În clipă puteai sfărâma universul,

Dar mila-ndurarea ai pus Tu în loc,

Ca să-mi îndrepţi mie mersul...



Nu ai lăsat să-mi lunece piciorul,

Cănd era, pe margine să cad...

Ţi-ai amintit, eram în neputinţă,

Şi m-ai salvat de flacăra din iad.



Îţi mulţumesc de harul revărsat,

De dragostea ce-atât de adânc mă leagă,

Îţi mulţumesc că Tu m-ai învăţat

Să port povara cu iubirea-Ţi dragă.